RO - Satul Glogoni

GLOGONI
Comuna mixta.
Romanii sunt de origina ardeleni si in prezent numara 450 de suflete.
Cu 50 de ani in urma au fost 750 de suflete, cauza natalitatea foarte scazuta. Din lipsa de copii Romani, sectia romana dela scoala cu opt ani a trebuit sa fie inchisa.
Romanii din Glogoni, au dat dovada, cu deosebire in trecut, de frumoase calitati. Si-au ridicat in a. 1911 o podoaba de biserica, inzestrandu-o cu toate cele necesare si de prima calitate.
Un deosebit merit pentru frumoasele realizari din parohie 1-a avut fiul acestui sat, raposatul preot Valeriu Perini activand aici timp de aproape 50 de ani, cu mult spirit misionar si administrativ.
Nici generatia de azi nu se lase mai prejos.
Din contributia credinciosilor s-au facut multe lucrari de intretinere, in valoare de 2 milioane Dinari vechi, unii dintre ei devenind mari binefacatori ca tinerul Aurel Vasa Stoicu, care a dat 300.000 dinari vechi, ca ajutor la betonarea curtii bisericii, apoi Vioara Mun- teanu 2 prapori si Nita Mariontu, un rand de odajdii.
Titularul parohiei este, din a. 1942, preotul Iuliu Zgargia, care cu sarguinta cauta sa tina pe credinciosi in jurul bisericii, apreciat din partea mai marilor nostri si distins in acest an, cu brau rosu.
Atat corul bisericesc, cantorii si membri comitetului sunt la inaltimea chemarii lor.

Calendar bisericesc pe anul comun 1968.

Nume de familii

Nume de familii care apar:
Babeu, Besu, Bibu, Boaru / Boariu /, Boleanţu, Bunămasă, Ciacovan, Ciernianţiu, Creţu, Dan, Dragoi, Fernea, Filip, Filipescu, Flutur, Ghedju, Gherga, Gruescu, Găreu, Idvorean, Jebelean, Lotrean, Lăutaş, Magiaru, Marionţu, Minea, Mircea, Miuca, Muntean, Mărean, Măroc /Marocu/, Neţu, Ocolişan, Oprean, Pavel, Perin, Petriciu, Popovici, Pusdrian, Pârvu, Raicu, Rodean, Roşu /Roşiu/, Rusovan, Selcean, Serafin, Steflea, Stoicu, Subici, Suciu, Tabac, Verdele, Voştinar, Ştiopu, Şulean, Ţinţariu…


Biserica
Si Istoria ascunde multe ciudatenii. Descifrarea lor, cu tot felul de supozitii, uneori încurca pe cercetator, însa de cele mai multe ori adevarul adevarat iese la iveala cînd problema fiintarii elementului românesc se pune în complexul ei. Prin analogie, toate tainele se lamuresc în buna masura.
Inainte cu treisferturi de veac înca mai coborau cu oile ciobani pe întinsele puste ale Banatului mlastinos. Astfel am aflat de la socrul meu, ca oieri poposeau pe “dunele Deliblatii” venind tocmai din Rudaria Almajului. Au legat prietenii strînse încît si dupa o jumatate de veac corespondau si sa cercetau.
Referindu-ne la tinuturile nisipoase ale Glogoniului, ne punem întrebarea dece n-ar fi plauzibila teza ca ciobanul “mioritic” sa fi fost primul descalecator si al întinselor terenuri mlastinoase din care fac parte integranta si hotarele Glogoniului?! Luînd-o în jos, pe cursul Timisului, pîna la Panciova, dece Uzdinul, Glogoniul si Iabuca n-ar putea sa fie primele începuturi de asezari din aceasta parte a Banatului?! Elementul valah nu si-a disputat prezenta în spatiul carpatic si balcanic prin cuceriri si stapîniri armate. Faptul în sine ca întregul întins de pamînt era calcat de talpa sa si de copita mioarei, îi da dreptul sa se considere acasa. Invazia valahului a fost înconstienta si pasnica, pentru aceea nici n-a pus stapînire cu peceti, caci nu avea pentru ce o face fiind singur domn si stapîn siesi si pamîntului care-1 calca.
In scurgerea vremii elementului bastinas al oierilor li s-au alaturat o seama de familii care dupa rascoala lui Horea, Closca si Crisan, trecînd prin Iancaid, Clec si Torace, s-au pripasit în anul 1794 în Glogoni, Iabuca, Sefcherin si deosebi în Ofcea de groaza stapînirii care facea ravagii în rîndurile »motilor« rasculati pentru dreptate si pîine. Partea mare sunt originari din Rasinari si împrejurumi.
Daca nu erau bastinasi, nici nu ar fi putut ca în scurgerea veacurilor sa aiba trei biserici. Prima cladita, în centru satului în 1827, pe locul actualului parc acoperita cu trestie; cea de a doua pe locul actualei biserici cladita în 1848, avînd clopotnita din material tare, iar cea de azi – în stil bizantin – zidita în 1911 prin staruinta vrednicului preot Paleriu Perin (senior) si a tatalui sau, dascalul merituos Simion Perin.
Parohia, formal, se înfiinteaza la 1806, paroh fiind Isac Todorovici, român venit din Sipet.
Istoria înregistreaza existenta localitatii la anul 1586 sub numiri care deriva de la cuvîntul glog (macies, porum-bele). La eliberarea Banatului de Turci – avusese prin 1716 doar 10 case. Este de la sine înteles ca elementul bastinas sa se fi refugiat si ascuns în acea perioada de timp, caci în harta lui Mercy, asezarea este notata ca loc pustiu sub numele de Glogonisca, pentru ca în 1728 sa devina temporar proprietatea unui sîrb din Belgrad cu numele Mihail, alungat de tatal sau.
Politica de dominare a împeratilor de la Viena s-a manifestat prin colonizarile de tot felul în cursul veacului 18 si 19. Astfel în Glogoni, cu înfiintarea granitei militare, sta-tioneaza compania cu 240 militari nemti careia-i zicea “hai duken-kompani”. Chiar si împaratul Iosif al II a vizitat Glogoniul la 9. V. 1768.
Vrednic este de notat ca o perioada scurta de timp românii din Glogoni au facut parte din comunitatea bisericeasca a satului vecin, Sefcherin, unde elementul românesc s-a mentinut pîna în zilele noastre aflîndu-se înca si azi batrini care vorbesc româneste, apoi desnationalizati prin apartinerea de parohia ortodoxa sîrba de acolo, prin lipsa de scoala în limba româna si prin casatorii mixte. Azi strazii, foste pur românesti, i se pastreaza numirea de »vlaski sor«, strada valaha. -
Ca elementul românesc este autohton, vorbesc si cartile vechi de ritual: Cazania (1733), Evanghelia (Rîmnic 1784). Biserica pastreaza pe sfîntul prestol o Evanghelie legata în catifea si ferecata în bronz aurit cu 6 icoane de email adus din Viena. Apoi un chivot din lemn sculptat de loan Szitka si pictat de Ioan Rapisanovic, 2 icoane vechi pe lemn etc.
Elementul românesc se distinge prin simtul curateniei si de gospodari buni. Buna stare materiala i-a dus la sistemul de »un copil«, iar mai nou cautarea de bunuri materiale ii face »sâ treaca peste mari si tari«, încît numarul parohienilor a scazut simtitor. Totusi o buna parte din cei dusi la munca în strainatate, se înapoiaza la vatra stramoseasca a ducînd buna agoniseala acasa.
Din trecut înca se mai cultiva viersul românesc, – azi prin orchestra »Veselia«.
Fiind harnici si cu un evident simt al mîndriei pentru bunul renume din trecut, contribuie cu taxa de cult la sustinerea parohiei, dar si datorita calitatii de bun gospodar a preotului lor, protopopul Panciovei, luliu Zgîrgea, atît biserica cît si casa parohiala sunt in stare buna si bine întretinute, iar bugetar cu suficite.

A. U.
Calendar bisericesc pe anul comun 1973.


Slujitorii altarului:
Anu     Numele
1806     Isac Todorovic
1813     Filip Neskovic
1822     Filip Popovic
1829     Teodor Popovic
1829     Josif Raic
okt.1829     Trifon Bosica
maj1837.     Martin Petrovic
april1842.     Nikolae Otonoga
jul1854.     Vasilie Bosika
14.nov.1904.     Josif Popoviciu
1.feb.1905     Jovan M.Jovanovici
16.okt.1905.     Valeriu Perin
21.feb.1943.     Julius Zgirgea
1996     Roman Hedjan
BISERICA ORTODOXA ROMANA

Veselia

ACTIVITATEA CULTURALA IN LOCALITATEA GLOGONI:
Totul a izvorat din dragostea pentru frumos
Activitatea culturala este prima dintre activitatile care incep sa se dezvolte in aproape fiecare localitate romaneasca din Banat. Insa, in fiecare sat, cultura se dezvolta altfel. In unele localitati a fost mai dezvoltat teatrul, in alt sat s-au afirmat mai intai muzicienii sau dansatorii. Viata culturala a localitatii Glogoni i-a nastere in anul 1909, prin infintarea corului bisericesc. Paralel cu aceasta s-a infiintat si echipa de calusari, viata culturala devenind cu timpul tot mai bogata si activa. Primul cor a fost infiintat de Agrafina Perin, sotia preotului Valeriu S. Perin, si condus de Gheorghe Idvorean-Schiopu. Activitatea corala a debutat cu serbarile satesti, care au fost foarte populare in perioada aceea. Melodiile care se cantau au fost: Fantana cu trei izvoare, Draga si iar draga, Peste deal, Rasunetul de la Crisana si altele. Oamenii mergeau foarte mult la biserica si corul era foarte apreciat. De Craciun, membrii corului colindau pe la casele oamenilor si din banii colectati au cumparat lucruri necesare bisericii. Unul dintre ele era clopotul mic de la biserica. In timpul primului razboi mondial, activitatea corului inceteaza, reluandu-se din nou in anul 1920, fiind condus de invatatoarea din Satu-Nou Heti Kraus. Primele succese au fost inregistrate in anul 1925. In perioada 1931-32, coristii se despart, formand doua coruri separate, ca apoi sa se uneasca din nou. Pe parcurs, conducatorii corului au fost: invatatorul Sergei Staici, Trifu Tabac-Tica, Ion Boaru, Titu Vraneantu, Vasile Serafin, Vasile Maroc…
Tot in anul 1909 se infiinteaza si prima echipa de calusari. Acest dans dacic a fost adus din Uzdin de coregraful Adam, numit Damu. Frumosul dans romanesc, cules de la batrani, a fost foarte popular in Banat. Costumul era format din urmatoarele elemente: pe cap se purta o caciula cu o pana de paun sau de curcan, camasile erau lungi pana la genunchi, aduse din satele vecine sau din Romania, izmenele lungi si largi, ciorapii albi din lana legati cu un siret negru de pulpa piciorului, iar pe gamba erau atasati zurgalai, care sunau in timpul dansului. Incaltamintea era alcatuita din opinci de piele de vaca, stransa in curele. Braul se purta pe talie si era impletit sau tesut din lana de diferite culori. Un asemenea brau se purta si pe umar, iar vataful purta pe ambii umeri. In componenta echipei de calusari se aflau cel putin cinci perechi si vataful. Acest obicei pastrat din strabuni a inceput cu intrarea calusarilor pe un mars comandat de vataf prin strigaturi.
Cu timpul, activitatea culturala la Glogoni devenea tot mai bogata si numeroasa. Se infiintau tot mai multe sectii, oamenii fiind dornici de muzica, dans, teatru. In lumea muzicala i-au nastere si primele soliste vocale, printre care s-au afirmat Theodora Ginu si Lucretia Rogean, iar dintre solisti vocali tenoristul Ion Minea. Ion Boaru, impreuna cu Ion Minea, infiinteaza inca o Societate Corala, care a purtat numele de Reuniunea de Cantece si Citire  Armonia. Societatea respectiva a fost condusa de invatatoarea Ecaterina Teofanescu, iar repetitiile au avut loc in salile scolii primare. Intre timp, in sat se infiinteaza si sectia de teatru, condusa la fel de invatatoarea Ecaterina, care de asemenea pregateste si o trupa de dansuri populare romanesti.
Membrii teatrului s-au prezentat publicului cu piese foarte renumite, cum sunt: Napasta si O noapte furtunoasa de I. L. Caragiale, apoi O persoana suspecta de Branislav Nusic si multe alte piese de teatru cunoscute, devenind o trupa de succes, prezentandu-se pe scenele mai multor localitati de la noi. In anul 1949, echipa de
teatru inregistreaza mari progrese in domeniul teatral. Ei au participat la numeroase concursuri de la Alibunar, Satu-Nou, Cuvin, Iancaid si Clec, de la care s-au inapoiat incununati cu premii si recunostinte.
In cadrul Societatii Armonia s-a format si o orchestra de vioristi, care s-au prezentat la nunti si serbari satesti. Orchestra, condusa de Toma Popovici (Gioca ) si Ion Rogean, dupa scurt timp isi intrerupe activitatea.
Pentru localitatea Glogoni si viata culturala a locuitorilor din aceasta localitate, o mare insemnatate a avut-o fanfara Veselia. In anul 1938, fostii membri ai corului bisericesc se hotarasc sa adune bani pentru a cumpara instrumentele necesare pentru a forma fanfara. Dupa un an de zile s-a format aceasta formatie si pe data de 6 ianuarie 1939, fanfara a dat primul sau concert in fata publicului din Glogoni, prezentandu-se cu doine si cantece populare romanesti. Primul instructor al fanfarei a fost Iosif Vraneantu (Titu), urmandu-l apoi Vasile Maroc. Toate repetitiile Societatii Veselia pana in anul 1940 s-au facut in salile scolii primare din localitate. Incepand cu anul 1940, se construieste o sala de repetitii , usurandu-se astfel dezvoltarea vietii culturale si perfectionarea tinerilor talentati. Fanfara inca de la inceput inregistreaza mari succese, a dat numeroase concerte, a participat la nunti, serbari… Ea reuseste sa se mentina si in perioada celui de-al doilea razboi mondial, nu chiar in aceeasi componenta, multi dintre ei fiind plecati in armata. In perioada aceasta a urmat un turneu prin Bosnia, Hertegovina, Dalmatia…
Cu timpul in randurile fanfarei s-au produs mai multe schimbari. Cu anii, fanfara se improspateaza cu noi membri si dispune de noi instrumente. Orchestra progreseaza tot mai mult, participa la concursuri, de la care obtine premii si diplome, iar unii membrii afirmati au avut si inregistrari radio. La sfarsitul anilor ‘60 activitatea echipei de dansuri si de teatru devine tot mai slaba, ca la un moment dat sa se intrerupa definitiv. Totusi, din cele prezentate mai sus, am conclus ca la Glogoni in perioada interbelica a existat o activitate culturala foarte intensa.
Nu puteam sa nu amintesc realizarile si oamenii care, cu multa daruire, s-au straduit si au dezvoltat cultura in acest sat romanesc. Pentru a scrie un articol despre o localitate, dar mai ales pentru a o prezenta pe aceasta, Caminul Cultural sau Societatea Culturala, trebuie sa ne intoarcem in trecut si sa ne amintim de primele inceputuri, de primele succese si de dezvoltarea amatorismului, pentru ca astfel sa ajungem sa mentionam realizarile de azi. Societatea Culturala Veselia din Glogoni era foarte cunoscuta pe timpuri, datorita membrilor sai activi, dar mai ales datorita fanfarei Veselia, care a persistat atata timp si inca mai activeaza.
Din pacate, in momentul de fata oamenii din aceasta localitate nu mai sunt atat de interesati de muzica si joc. Din cauza unui accident din urma cu cativa ani, cand a luat foc cladirea Caminului Cultural, activistii lui au ramas fara incaperi de repetitii si astfel s-au pierdut interesul si vointa de a continua activitatea.
Dupa cum ne-a comunicat domnul Viorel Idvorean, un membru foarte activ al Societatii Veselia, la ora actuala la Glogoni inca mai activeaza fanfara si orchestra de muzica populara, aceste doua formatii muzicale activand in general impreuna, fiindca membrii lor sunt putini. In Societate mai activeaza si dansatorii.
Fanfara Veselia, condusa de dirijorul Marinel Rodean, activeaza i anul acesta, dar nu cu aceeasi intensitate ca anii trecuti. Motivele sunt numeroase. Primul din ele este lipsa de instrumente, apoi lipsa banilor, dar nu exista nici conditii pentru desfasurarea repetitiilor. Orchestra de muzica populara are, de asemenea, o componenta mai mica, incadrand acordeoane, saxofoane, taragot… Orchestra a participat la mai multe festivaluri, iar in anul 1999 prestigioasa manifestare  Festivalul de Folclor si Muzica Romaneasca din Voivodina, a fost organizata la Glogoni. Dintre solistii vocali din Glogoni il amintim pe Aurel Oprean, care in urma sa are mai multe inregistrari la radio, participand ani in sir la festivaluri si manifestari culturale. O activitate bogata o desfasoara si ansamblul de dansuri, format din dansatori de nationalitate sarba care si-au exprimat dorinta si vointa de a dansa jocuri romanesti.
Este regretabil, si pentru membrii Caminului si ai Societatii, dar si pentru locuitorii Glogoniului, ca nu se desfasoara o activitate culturala mai bogata, mai ales daca ne gandim la activitatea culturala a acestui sat din perioada nu atat de indepartata.
Conducerea localitatii, mai precis Comunitatea Locala, a separat o suma insemnata de bani pentru activitatile culturale. Sa speram ca in viitorul apropiat in localitatea Glogoni se va relua activitatea culturala, cu aceeasi intensitate ca si in trecut.
Autorul: Teodora Ocolisan

Membri actuali orchestrei ”Veselia” sunt:
Marinel Rodean – acordeon
Stelian Bundea  – contrabas
Zoran Ivanovic – ghitara
Oliver Petkovic – ghitara
Cornel Idvorean – saxofon
Darko Armenski – saxofon
Dorel Marianu – acordeon
Mai mult Dorel Marianu